AJEVAL formulează prezentul punct de vedere cu privire la modul în care se stabilește, în prezent, onorariul provizoriu al expertului judiciar și propune o direcție de reformă bazată pe metodologie, nu pe negociere de la caz la caz.
Există un moment, în orice expertiză judiciară, în care valoarea muncii expertului se stabilește înainte ca lucrarea să existe. Este momentul numirii: organul judiciar fixează, prin încheiere sau ordonanță, „onorariul provizoriu”, suma pe care partea sau părțile trebuie să o depună în cinci zile pentru ca expertiza să înceapă efectiv.
Spre deosebire de onorariul definitiv, pentru care Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 prevede la art. 23 alin. (1) criterii explicit, complexitatea lucrării, volumul de lucru depus, gradul profesional ori științific al expertului, OG nr. 2/2000 nu stabilește criterii pentru onorariul provizoriu. Codul de procedură civilă oferă un instrument: art. 331 alin. (2) permite instanței să ceară expertului, înainte de stabilirea onorariului, o estimare a costurilor și a timpului necesar, într-o ședință în camera de consiliu sau în scris. Instrumentul nu este însă folosit sistematic, iar în practică primul moment rămâne cel mai slab ancorat.
În lipsa oricărui reper, in prezent nu există un tarif orar de referință pentru expertiza judiciară, nici măcar orientativ. Onorariile provizorii se stabilesc, de regulă, ca sume forfetare, adesea în intervalul 1.000–3.000 lei pentru o expertiză evaluatorie standard, fără nicio corelare explicită cu timpul estimat sau cu o valoare orară. Fiecare instanță, fiecare complet de judecată, fiecare dosar pornesc, practic, de la zero.
Această asimetrie nu este, în opinia AJEVAL, un detaliu tehnic. Rolul onorariului provizoriu nu ar trebui să fie acela de a asigura, pur formal, o sumă minimală „ca să înceapă lucrul, iar restul se vede la final”. Dimpotrivă: cu cât onorariul provizoriu aproximează mai exact onorariul final, cu atât partea care plătește și instanța care încuviințează au, încă de la primul pas, o imagine corectă asupra a ceea ce urmează să coste expertiza. Predictibilitatea, nu doar demararea lucrării, ar trebui să fie funcția reală a acestui prim moment. Este, de altfel, logica dreptului francez, în care judecătorul fixează avansul pentru expertiză „cât mai aproape de remunerația definitivă previzibilă” (art. 269 din Codul de procedură civilă francez).
O metodologie, nu o revendicare
Poziția AJEVAL urmărește construirea unei metodologii argumentate pentru momentul în care se stabilesc onorariile experților judiciari o metodologie din care valoarea rezultată a onorariului să fie o consecință firească, nu punctul de plecare. Este, în esență, aceeași mutare pe care AJEVAL o susține pentru profesia de expert judiciar, prin efortul de a înlocui aprecierea de la caz la caz cu criterii verificabile: trecerea de la arbitrar la argument.
O asemenea metodologie presupune, evident, o estimare cât mai realistă a timpului necesar pentru diferite tipuri de lucrări, un subiect tratat în Ghidul de bune practici AJEVAL, in curs de elaborare. Rămâne însă, indiferent de forma finală a acestei estimări, un element pe care ea singură nu îl poate furniza: un tarif orar de referință, public și actualizabil, la care timpul estimat să fie raportat. Fără el, orice estimare de timp produce, la final, tot o sumă arbitrară, doar mai bine motivată în privința duratei, nu și a valorii orei.
Un reper existent, cu o metodologie transferabilă
Pentru acest ultim element, AJEVAL consideră că nu este nevoie de o construcție de la zero.
Uniunea Națională a Barourilor din România publică, periodic, un ghid de onorarii minimale recomandate pentru profesia de avocat, care include, in prezent, un onorariu minim orar recomandat de 360 de lei/oră (sumă brută, fără TVA), potrivit Hotărârii Consiliului UNBR nr. 336/18 iunie 2026. Reperul are caracter de recomandare, este calculat pornind de la costurile de funcționare ale unui cabinet și este actualizat anual cu inflația.
AJEVAL identifică patru observații care arată de ce acest reper este unul potrivit pentru expertiza judiciară:
- Legea însăși sugerează metrica orară. Art. 23 din OG 2/2000 vorbește de „volumul de lucru depus”, o mărime care nu se poate cuantifica altfel decât prin timp alocat. UNBR a parcurs exact acest pas pentru propria profesie: a tradus costurile de funcționare ale unui cabinet într-un onorariu orar recomandat. Expertiza judiciară poate urma același raționament.
- Structura de costuri e generică, nu specifică profesiei juridice. Metodologia din nota de fundamentare a hotărârii UNBR calculează onorariul orar din chirii/amortizare, salarii, transport, comunicații, IT, birotică, cotizații, contabilitate, costuri comune oricărui cabinet de profesie liberală autorizată, nu particulare avocaturii. Un expert judiciar din specializările de evaluare are aceleași costuri, care pot fi completate pentru ambele profesii cu: licențe software specific, baze de date de piață, asigurare de răspundere profesională, pregătire profesională continuă.
- Calificarea poate fi considerata echivalentă. Avocatul dobândește dreptul de practică printr-o diplomă de licență în drept, examenul de primire în profesie și un stagiu de doi ani, încheiat cu examenul de definitivat. Expertul judiciar are, de regulă, o diplomă de specialitate, inginerie, economie, arhitectură, urmată de o formare teoretică și practică în specializarea sa, finalizată cu un examen de competență profesională. La acestea se adaugă un examen sau interviu separat de atestare, organizat de Ministerul Justiției. Este, structural, o dublă calificare, nu una singură.
- Funcția procesuală este simetrică, nu subordonată. Avocatul asistă partea, expertul numit în cauză asistă instanța direct, ca organ auxiliar al actului de justiție, adesea cu impact decisiv asupra soluției. Este greu de justificat de ce acest rol ar trebui remunerat, la nivel de bază, sub onorariul minim orar recomandat pentru avocați.
Este, în același timp, un tarif de bază, nu unul de piață. Ghidul UNBR nu reglementează și nu urmărește să reglementeze onorariile pe care un avocat cu experiență și reputație le poate negocia liber într-o cauză complexă sau urgentă, acelea rămân, corect, în afara oricărui barem. Aceeași distincție se aplică, prin analogie, expertizei judiciare: un tarif orar de referință pentru onorariul provizoriu al expertului numit nu ar avea nicio legătură cu onorariile negociate ale expertului-parte sau ale consultanței de specialitate, unde reputația, urgența și complexitatea specifică joacă exact același rol suplimentar ca în avocatură.
Ce propune AJEVAL
O formulă argumentată pentru onorariul provizoriu, timp estimat, prin metodologia care va fi prezentată în Ghidul de bune practici AJEVAL, înmulțit cu un tarif orar de referință egal cu onorariul minim orar recomandat de UNBR și actualizat odată cu acesta, ar transforma primul moment al expertizei dintr-o apreciere punctuală într-un calcul transparent și verificabil, atât pentru expert, cât și pentru instanță și pentru părți. Ar reduce, în același timp, sursa principală a contestațiilor ulterioare privind cuantumul onorariului, pentru că baza de calcul ar fi cunoscută dinainte, nu dedusă retroactiv. Formula poate fi aplicată chiar în cadrul procedural existent, prin estimarea prevăzută de art. 331 alin. (2) CPC, iar aceeași metodă se aplică, în Ghid, și devizului final pe baza căruia se cere majorarea onorariului (art. 339 alin. (2) CPC).
AJEVAL a ales acest reper nu pentru a pune semnul egalității între cele două profesii, care sunt, evident, distincte prin formare, prin rol procesual, prin natura muncii prestate. L-a ales pentru că avocatul și expertul judiciar se întâlnesc, în mod curent, în același spațiu juridic: aceleași dosare, aceleași instanțe, aceleași reguli de procedură. Acest spațiu comun este suficient pentru a justifica, la nivel de bază, un tarif orar comun, nu pentru că profesiile s-ar suprapune, ci pentru că funcționează, amândouă, în același cadru instituțional, cu o structură de costuri comparabilă.
Nu este, deci, o revendicare de paritate cu o altă profesie, ci o propunere de metodă, aceeași pe care profesia de avocat a aplicat-o deja pentru sine și pe care expertiza judiciară o poate adapta la propria realitate, fără a se sprijini pe nimeni altcineva decât pe propriile criterii legale, mai bine argumentate.
Despre AJEVAL
AJEVAL – Asociația Evaluatorilor Judiciari, este o organizație neguvernamentală, non-profit, care promovează interesele profesiei de expert tehnic judiciar în specializările de evaluare. Expertul judiciar nu lucrează la comanda unui terț, ci pentru actul de justiție însuși, iar AJEVAL există pentru ca acest rol să fie exercitat cu rigoare. Asociația sprijină profesia prin ghiduri și puncte de vedere, în limitele cadrului legal existent, nu în locul lui.
AJEVAL acționează acolo unde atribuțiile legale ale ANEVAR nu au astăzi acoperire, pe teritoriul specific al expertizei judiciare în evaluare, ca activitate procedurală. AJEVAL susține modificarea OG 24/2011, astfel încât expertiza judiciară în evaluare să intre în cadrul comun de organizare și reglementare a profesiei de evaluator autorizat. În acel moment, rolul AJEVAL se va reduce semnificativ, și așa trebuie să fie.
Materialele AJEVAL nu sunt destinate doar membrilor asociației. Ele se adresează tuturor experților judiciari și sunt puse la dispoziția întregii comunități profesionale, fără nicio condiție de apartenență.
Experții judiciari care doresc să se alăture asociației găsesc toate detaliile pe site-ul ajeval.ro.